Ganduri, ganduri, ganduri...
Totul a inceput la 18:18, cand a sunat cineva si m-a trezit din somn, i-am raspuns, dar n-am zis niciun cuvant, probabil pentru ca dormeam inca. La aproximativ 19:00 a venit sms-ul de la Ligi: "LYON! pupaturi! felicitari! happy happy joy joy". I freaked out. I-am scris lui Andrei in fereastra de messenger LYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYON and we started to enjoy it. Planuri, mult caps lock, multe litere prelungite, multi emoticoni, web cam, microfon, apoi a aparut si mama... lacrimogen, dulceag... ca de obicei, nu stiu cum sa reactionez, am pus o fatza dreapta.
Am iesit sa ma plimb singura, muzica tare un urechi, si ma gandeam la cum o sa ma imbrac in ziua plecarii, la cine va veni la aeroport. Apoi am sarit la primul curs... sa le spun ca sunt din Romania fara sa ma intrebe? cum sa zice in franceza "sunt un student erasmus?" :))) si cat de repede vor vorbi ei, cat voi intelege eu? "Nimeni nu se intoarce de acolo cu restante", a zis dna Rosca. Sa imi cumpar un troller suficient de mare, king size. Sa le scriu pentru camin. "Pantalonii astia sunt faini, trebuie sa mai iau o pereche asemanatoare, plus vreo 2 fuste noi"... Am vazut o tufa mare de flori albe in curtea spitalului Colentina si mi-am imaginat ca e un buchet mare pe care il primesc de la soarta. "Elle est jolie", ma gandeam, speram ca vor zice colegii. Oare stalpii de iluminat public sunt altfel acolo? Sa nu uit incarcatorul de la telefon acasa ... sau pe cel de la laptop. Pasaportul, buletinul. La ambasada: "Domnisoara Lefter, aveti de gand sa va intoarceti in Romania?" ... la vama -"Scopul calatoriei?" - "Studii." Dimineata la un bistrot, lapte cald si un croissant, rar. Mediterana, Eiffel, Luvru... Andrei - escala la Paris de Craciun... de Anul Nou... Christmas in Paris, when you just landed from the USA. Cat de globali devenim! Si ceva imi spune ca totul a inceput cu LVA... "Sa o sun pe dna Dragomir. Cred ca se va bucura"... "Deci, iau un troller mare, rucsacul albastru mare plus geanta de laptop... sper sa ma incadrez la greutate cu bagajele". "Desigur ca vreau sa ma intorc in tara, altfel cum as face cu licenta?" (astia de la ambasada sunt buni in reverse psychology, ar trebui sa ma gandesc la asta cand ma hotarasc ce sa le zic). "Donc, nous avons une nouvelle copine ici. Tu es...?" - "Je suis Andreea Lefter, je suis etudiante Erasmus et je viens de Roumanie". "Poate ca ar trebui sa ma intorc, e deja tarziu. De ce nu raspunde tata la telefon? La mare luni si marti, ar fi nice...dar ce fac cu actele?" "Desigur ca acolo nu miroase a caine din tarcul pentru caini din parc. Nuuuuu"...
Snickers... on me, for everyone! Am gasit offlines cand am ajuns acasa. Deja te-ai interesat de toate, stiai mai multe decat mine despre cazare si viata studenteasca de acolo. Mi s-a parut minunat ca ai facut asta. De fiecare data cand faci asta, ma induiosez peste masura si mi se pare ca te intereseaza de mine mai mult decat mi se pare de obicei. It makes me a bit nervous, a bit embarrassed, but really really really happy.
Nu stiu ce sa mai zic. Nu mai vreau sa fac teme, nu mai vreau sa ma duc la ore...
Multumesc...
