de departe :X

Dragostea mea,

Stau in aeroport in Bremen, cu compul in brate, si nu pot sa ma abtin sa ma gandesc la acea noapte in care am stat in Koln amandoi la baruletzul cu canapele de piele ... Cum am dormit inchizand numai cate o geana... Pe cat de greu imi este departe de tine, pe atat de mult merita pentru toate momentele noastre minunate!

O sa-ti fac o surpriza, o sa vin astazi la Bucuresti, vineri 30 martie 2007, in loc de duminica, 1 aprilie... Asta daca nu ti-ai dat deja seama ca o sa vin azi, ceea ce sper ca nu :D:D Da, aseara m-am purtat un pic cam ciudat, dar era din cauza ca abia asteptam sa termin tot de impachetat, sa fac ultimul dus si sa ma bag in pat. Am dormit neintors si m-a trezit Calin la ora 8 si 5 minute, tarziu ... N-am auzit ceasul care a sunat de doua ori, la 7:33 si la 7:43. M-am imbracat si am zbughit-o jos, in cantina, am mancat un castron de iaurt cu ananas si 2 felii de cozonac cu stafide, si am pornit-o spre statia de tren din Schoenebeck.

Am plecat din campus alaturi de calin, am mers cat de repede am putut, iar apoi am alergat ca sa prind trenul de am zis ca nu-mi mai prind rasuflarea cand m-am vazut inauntru, cu bagajele langa mine. Trenul incepea sa se miste, iar prietenul meu era jos, facandu-mi din mana... Nu cred c-as fi prins trenul daca n-ar fi fost el sa ma ajute sa alerg... Ma intreb acum care-i ultimul lucru bun pe care l-am facut pentru el. Nu mai stiu... Ar trebui sa am mai multa grjia de prietenia lui.

Acum am ajuns cu mai mult de o ora devreme de decolarea avionului in aeroport. In tramvaiul 6 catre locul asta inaripat am vazut 2 oameni superbi. Erau o femeie si un barbat, un cuplu de germani care erau fericiti. Erau indragostiti la peste 50 de ani. Daaa, erau atat de frumosi si se potriveau de minune. Vorbeau calm si linistit, ferm, se uitau unul la celalalt atunci cand isi spuneau ceva. Doamna il sorbea din ochi pe el, un tip frumos, cu o chelie simpatica, si cu o buna parte din restul parului incaruntit. El pleca... Au coborat amandoi la aeroport. Ultimul gest (superb!) pe care l-am vazut a fost ca doamna sa ridice ditamai gentoiul - cu forma de paralelipiped, masiv - si sa i-l dea lui in mana. Apoi nu i-am mai vazut. Mi-au adus aminte de o amintire din viitor a noastra, fiindca Andreea, asa imi imaginez ca vom arata noi in curand. Mai e putin de tot, cam un an si ceva.

Ce greu mi-a fost sa iti tot spun ca vin duminica cu zborul de la GermanWings ... Asa ma durea inima atunci cand iti dadeam detalii despre cum voi veni eu, atunci cand calculam cat timp mai este pana ne revedem. Urasc sa-ti spun lucruri neadevarate. Daca mi-ai fi vazut ochii probabil ca ti-ai fi dat seama ca nu spun adevarul. Dar asta a fost o minciuna nevinovata, inclusiv ce ti-am spus aseara: "maine dimineata ma voi duce sa iau cadouri, iar apoi ma duc la cursuri ... " De fapt eu am plecat dis-de-dimineata sa planez, cu Bucuresti ca destinatia mea ginala. Adevarul e ca am fost sa cumpar cadouri luni dimineata, de unul singur, cand ceilalti studenti dormeau sau se dusesera la cursuri. Am crezut ca nu facem nici un curs (pana la urma s-au facut :P), dar timpul nu-i pierdut in nici un caz. Am gasit "un articol care nu-i ciudat (sic!), care ar putea sa aiba miros, desi nu ar trebui ... Este foarte colorat, iar daca adaugam extensii atunci probabil ca va avea un miros specific". Este ceva ce sunt sigur ca-ti va placea, ceva ce imbina utilul cu placutul cu o fascinatie deosebita :)

Aseara mi-ai spus ca azi ai cursuri de la ora 4, iar apoi meditatii ... Si deci vei ajunge acasa pe la 8 jumate ... Eu aterizez in Bucuresti la ora 4. :D In Munchen voi sta o vreme, cam 2 ore ... Inca nu stiu ce-o sa fac acolo. Dar stiu ca diseara, cand ne vom revedea in sfarsit in carne si oase, cand o sa ne imbratisam, o sa fie mai presus de cuvinte. Nu stiu exact cum vei reactiona cand ma vei vedea acasa intorcandu-te de la rolul tau de "teach" ... Caci te voi astepta acolo, cu fetele ;)) Sper sa ma primeasca inauntru, sper sa fie cineva acasa cand ajung si eu in Mihai Bravu.

( Apropos, nu mai stiu exact unde ne lasa autobuzul :">:"> De fiecare data cand am venit de la aeroport in Buc m-ai asteptat tu, si nu mai stiu unde am coborat. Stiu doar ca eram fericit pana peste urechi ca pot sa te tin de mana si in brate ... Deci de la aeroport iau autobelul ala la care trebuie sa platesc 5 lei noi pentru bilet ... si apoi o sa-l intreb pe sofer daca trece si pe la Obor :D Sper sa ma ajute :-s )

Prevad doua posibilitati legate de cum vei reactiona ... Prima, sa izbucnesti intr-un rau de cuvinte (care poate sa nu aiba sens), si sa nu te mai poti opri de fericire ! :D Sau a doua varianta, sa nu poti sa spui nimic de fericire si de uimire, sa iti trebuiasca cateva minute sau zeci de minute ca sa te obisnuiesti cu ideea ca am venit mai devreme (asta in cazul in care nu ti-ai dat seama deja :D) sau sa te obisnuiesti pur si simplu cu mine alaturi din nou, pe neasteptate. (Personal, cred ca optiunea 2 se va intampla) Sunt foarte curios, caci pana acum, de fiecare data, la reintalnire, eram amandoi sub efectul suspansului prelungit... Cu multe ore inainte stiam amandoi ca ne vom intalni, si timpul asta il petreceam facand planuri si imaginandu-ne cum va fi. Acum, va fi un pic diferit :)

Te iubesc !!! Abia astept sa te vad si sa te strang la piept !!!
Gata, atat scriu in Bremen ... stand by pentru detalii din Munchen :) Te saruuuuuuut :*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*

Luna de miere

Profa de publicitate ne explica acum o saptamana (ca saptamana asta n-a venit la curs) care ar fi etapele unei relatii dintre un consumator si produsul sau. Tin minte ca am ras cand a spus ca prima dintre ele se numeste "Luna de miere". Sunt in luna de miere in noaptea asta, cu Koala (asa l-am botezat pe tanarul HP), nu mai stiu ce sa-i mai instalez, ce sa-i mai fac, pentru ca totul sa mearga ca pe roate.

Ti-am vazut oboseala pe chip si am vazut ca totusi incercai sa te bucuri cu mine. Am observat asta si am mai observat ca you got carried away pt o vreme si ca intr-adevar te simteai mai bine. Insa doar gandul ca trebuie sa te intorci la ce faceai inainte te-a umbrit. As vrea sa stii ca sunt aici for more than just dulcegarii de indragostiti. Sunt aici cu iubire si cu un atasament orb, ca sa te pot ajuta. Mai sunt 11 zile pana ne vom revedea... nu-mi vin sa cred cat de repede trece timpul... era sfarsitul lui ianurie cand ai plecat si pe nesimtite s-a facut primavara si e aprilie si te intorci iar.

Era aprilie as far as I remember si faceam 20 de ani si iata ca acum e iar aprilie in curand si fac 21... ce am facut in anul asta? Ma intreb asta in fiecare an... In anul asta am avut primul meu mare esec (see Bremen), primul meu job adevarat (crancen, dar rewarding), am plecat pentru prima data din tara si acum mi-am cumparat laptop, pentru prima data un obiect valoros... Au mai fost si alte lucruri pe care le-am facut pentru prima data, dar poate ca de unele nu-mi amintesc, pe altele poate ca vreau sa le uit, sau pe altele nu le spun fiindca nu sunt relevante. Haaarshti! O linie zgariata pe foaie... zic ca e bine pentru un an... zic ca e bine pentru 21... I'm alive and kicking. Cel mai important lucru pe care l-am facut a fost sa raman langa tine, sa te pot pastra dupa vara de asta-vara si dupa greutatile pe care le-am tot intampinat. Simt ca mijeste timid un soare peste noi doi.

Faina luna asta de miere. Ce usor scriu la tastatura lui si ce repede. E negru, elegant si miroase a plastic nou. Il iau maine cu mine... in luna de miere, perechea e nedespartita. Cu tine sunt mereu, mereu, mereu in luna de miere...

Noapte buna

Saturday. In awe

N-am cuvinte sa-ti spun cat de recunoscator sunt, Andreiuto, pentru ideea geniala pe care mi-ai dat-o astazi. E foarte foarte misto, un program care sa-ti spuna care-i programul potrivit pentru tine. Stii, nu prea petrec timp gandindu-ma la chestii legate de compuri si programe ... Oamenii mi se par mult mai fascinanti :D (Steffen , care vrea sa devina un psiholog care sa ajute oamenii, e complet de acord cu mine :D Avem o discutie destul de interesanta acum :) ) Si mai ales psihologia umana; Calin face misto de mine la filme cu fraze de genul "And how do you feel about that?" :))))

Da, o sa scriu un proiect pentru softul asta, un Oracol care recomanda programe pe baza unui formular interactiv, care poate sa iti spuna care-i cel mai bun lucru pentru calculatorul fiecaruia. Stii, am observat ca profii de info tind sa personifice foarte mult calculatoarele despre care vorbesc tot timpul :) E doar normal sa vrei sa fii in jurul oamenilor... Unde-i distractia sa stai toata ziua in fata unui ecran plat, apasand taste de unul singur, facand electronii sa se miste ca pestii intr-un rau in interiorul carcasei? Cred ca cea mai mare nevoie a oamenilor (sau cel putin a mea) e sa ne simtim doriti. O familie este tocmai intruchiparea acestei idei. :) Oare de ce a avut atat succes emisiunea Doctorului Cristian Andrei, sau Din Dragoste, daca nu din cauza ca oamenii vor sa afle cum sa indrepte bube sociale ? Totul, TOTUL, e legat de oamenii din jur.

Mi-e dor de tine. Din ce in ce mai tare. Mi-e dor. Mi-e dor. Mi-e dor. Te sun. Tzar Tzar !!

what a day!

Iubitul meu,

a fost o zi destul de gri... nu ma mai simt in stare de nimic nimicutza. trebuia sa scriu doua chestii mari aseara si astazi sa merg la toate cursurile, de la 9 la 20:00... n-am apucat, in 5 ore, decat sa scriu jumatate de pagina irelevanta. dimineata n-am reusit sa ma trezesc si n-am ajuns la primul curs si apoi am ratacit prin oras pana la al doilea...la ultimul seminar, la 18:00, n-a venit proful..acum tot ce vreau este sa ma zgaiesc la tavan, din pat... sa nu ma gandesc la nimic, decat la tine, sa recitesc minunata scrisoare de duminica, plina de trandafiri si sa respir din greu.

mai sunt vreo doua saptamani. mi-a venit azi o idee in legatura cu ce vom face in prima ta seara in bucuresti :)... o sa ma documentez, dar n-o sa-ti spun nimic inca (mistery all over).

nimic creativ in seara asta, doar un mini-jurnal.

multa iubire

schimbare de perceptie

In acesti doi ani de cand am plecat de acasa si de cand mama are grija de mine de departe, au fost multe zile in care am carat, ca orice student, bagaje si pachete, mancare facuta cu drag de mama, de la Gara de Nord catre casa. In bucuria ei imensa de a-mi putea fi inca de folos, ea ma impovara cu genti si sacose pe care uneori nici nu le puteam ridica de jos.

Mergeam agale, asudata si chinuita, mereu pe acelasi drum, urcand si coborand mereu aceleasi scari la metrou, tragand din greu dupa mine geanta ca o lacusta din plumb atarnata de piciorul meu. Ma intrebam ce as face eu daca as fi unul dintre acei tineri grabiti sau domni iesiti la plimbare cu familia, daca m-as vedea tarand soparla... Nu stiam ce sa raspund, nu stiam daca mi-as fi sarit in ajutor. Azi am primit o lectie.

Dupa doua trepte urcate cu sudori crancene in statia Obor, vad o mana negricioasa care imi apuca geanta si o ridica usurel pe sus... "Haide ca te-ajut eu..." . Il scanez: pantaloni de trening murdari, pulover murdar, fatza murdara, par murdar, ochi... ochii nu se vad. Are un copil la fel ca el, adica ... murdar care se uita mirat la mine. Ce incerc sa fiu? Retro, French-like, un pic rockeritza cu bocancii mei intentionat prafuiti? Miros a parfum si ascult muzica la casti. "Da-o incoa' ", repeta omul invitatia, dupa ce mi-a luat geanta din mana. E tigan. In minte imi tresare colega aceea a mea care nu suporta nici discutiile polemice despre minoritatea asta, dar care nu prea stie mare lucru despre viata in general, fiindca n-a iesit out there. Protestez in stilul meu de fata bine crescuta. E clar ca omul nu stie ce sa raspunde la replici de genul "Vai, dar nu trebuia" sau "Va rog, nu..." sau "Dar m-as fi descurcat" (pe naiba! Am deja limba de-un cot). Nu stie, nu e bine crescut la fel ca mine, el e bine crescut altfel. Copilul merge in fatza mea, dar se mai intoarce din cand in cand si ma priveste cu sobrietate. Ajuns sus, omul abandoneaza geanta fara sa ma priveasca. Eu ii multumesc din urma, bine crescuta, cum sunt, dar nu intoarce nici macar privirea.

E o datorie sociala pentru ei sa ii ajute pe cei mai slabi decat ei? A facut asta ca sa demonstreze ceva, sa demonstreze ca cei ca mine sunt plini de prejudecati, ca sunt resentimentari si plini de ifose? Cred ca a facut-o pentru ca asa trebuie. Asa trebuie sa faca orice om altui om?

Deci sa facem o socoteala: cati oameni am intalnit eu in acesti doi ani?

Pensee de samedi

Oare care este lucrul cel mai important din viata cuiva? Daca am putea avea acces la arhiva vietii unui prieten, am putea spune care este evenimentul cel mai important pentru sufletul lui? Evenimentul fara de care n-am fi devenit prieteni? De multe ori raspunsul este o secunda, o clipa in care interactiunea s-a definitivat, o privire in care amandoi au vazut viitorul, o licarire ciudata sau poate un singur cuvant. E inspaimantator cum de cele mai multe ori momentul acela de importanta coplesitoare este uitat, si nimeni apoi nu mai poate raspunde la intrebarea "Cand ati devenit prieteni? " cu precizie :) Deci am stabilit, raspunsul se poate gasi usor.

Dar cum am putea sa aflam care este istoria sufletului unui om? Raspunsul imi pare simplu si evident: jurnalul. Insa odata ce pot ordona cronologic ceea ce-a perceput un om, odata ce pot face legaturi intre ceea ce observa acum o vreme si ceea ce este acum, apoi ce-mi ramane de facut? Cum sa-mi dau seama ce se petrecea in subconstientul lui sau ei cand tot ceea ce stiu este ceea ce a scris ? Poate cel mai critic ochi apartine unui om sensibil, empatic. Sau poate e nevoie de cineva care sa semene autorului pentru ca sa-l poata intelege. E uimitor cat de usor spun oamenii ca inteleg cum te simti, daca trec de bariera imensa a sinceritatii si reusesc sa-ti spuna cum se simt ei. E uimitor cum 2 suflete diferite trec prin intamplari diferite si experimenteaza sentimente asemanatoare! Oare chiar asa este? Sau e doar o iluzie si spunem asta ca sa-l facem pe celalalt sa se simta mai bine?

Dar daca Alpha nu tine un jurnal si vreau sa aflu cum gandeste? Daca vreau sa aflu cand a invatat sa zambeasca deschis sau de ce se inchide repede intr-un turn de fildes electronic la primul semn de rezistenta? Cum pot sa aflu de ce este asa, care-i primul fapt vizibil tuturor care i-a declansat un mecanism de autoaparare? Dac-as sti, as putea sa ajut oamenii mai mult, as putea sa ma feresc de atacuri si sa le contracarez. As putea sa aflu ce pot face pentru a creste.

Vendredi: I think to myself / What a wonderful world

La 8 minute distanta de weekendul nr. 10 din 2007, imi amintesc ca sunt un om norocos peste masura. Sunt iubit cu putere si iubesc din toata inima. Wow !!!!

cu bere

pizza picanta direct in stomacul meu (acum, probabil gaurit) si un pic de bere gosser... stau cu ea langa mine, ma simt o viciata :)... intre timp, inca o pagina din cartea pe care am primit-o de mult timp de la sorin. nu stiu de ce merge asa de greu....

ma simt ca si cum as fi la baza muntelui... de cand cu aplicatia la bremen, tot incerc si incerc sa urc si nu reusesc.. frantza, reuters, aplicatii, formal language, glasses, books, "n-ai voie sa zambesti, andreea"... ma tem ca obosesc. ma uit in jur si vad ca se poate si mai simplu decat cum facem noi. fara aplicatii, fara formal language, fara formulare infinite si scrisori si recomandari, fara sa fii prea destept si prea profocient in ceva. invat, incetul cu incetul cu berea langa mine, ca lucrurile se pot face si pe jumatate si ies bine. invat ca femeile mai rad prosteste, ca mai poarta fuste scurte, ca isi cumpara singure cadouri sau merg la coafor, invat ca asteapta cadouri scumpe de la iubitii lor si ca sunt dezamagite daca primesc "doar" o floare. oare cine ne credem?? cine credem noi ca suntem, ca sa meritam toata gloria lumii? formal language, ochelari, haine de firma, te uiti de sus... doar esti o viitoare femeie de cariera. e trist ca se intampla si cu mine (dar incerc, god knows ca incerc sa nu mi se intample... in seara asta beau a plain simple beer, nu champagne).

n-as vrea sa devenim unul dintre acele cupluri moderne... tineri spilcuiti cu gentile de acte si laptopurile pe umar, tu in costum, eu in costum, in micul nostru apartament cochet (inchiriat sau cumparat), n-as vrea sa ne prefacem ca mergem la teatru, la opera, ca sa ne vada colegii de serviciu, n-as vrea sa incepem sa vorbim superficial si pe fuga. si, cu cat vom fi mai successful, cu atat mai repede ne vom indrepta catre tiparul asta. vreau asa de mult sa fugim in australia!! sa ni se piarda urma si sa avem haine simple de in! sa avem un copil sau doi cu suflet bun... sa avem si noi suflet bun.

sunt trista langa berea mea, ca nu esti aici. mi-ai aratat pe webcam frumosul trandafir rosu fara tzepi, pentru mine. iti multumesc din inima, e cel mai frumos rosu pe care l-am vazut ever!! usuca-l si adu-l peste 3 saptamani, sa il pun in colectia de flori, cu biletel atasat.

inima mea se scalda in caldura ta...

multumesc

MULTUMESC

pentru tot! >:D< >:D< E o seara in care trebuie sa lucrez la mate ... Am lucrat la mate, am ajutat-o pe Andreea cu CV-ul si scrisoarea de intentie pt Reuters, am varsat apa pe birou si pe transformatoarele de langa birou ... Ce-i mai grav e c-am patat niste poze frumoase pe care le tineam la indemana :(

O floare virtuala, Andreea, femeie draga, de 8 Martie !!! Sa se cuibareasca primavara in sufletul tau !

iata, am descoperit

si ca sa se vada exact despre care Andrei vorbesc, voi spune ca e cel care locuieste in college 3 c , adica in aceasta cladire din coltul din stanga jos. la parter mananca, aici are prieteni, aici este el best friend, aici doarme, intr-unul dintre cele cateva sute de paturi, intr-unul dintre cele cateva pentru oameni inalti. aici se grabeste sa ajunga seara, ca sa vorbeasca cu mine, la o masuta din cladirea asta, la un calculator de pe masuta asta...

si pentru asta, Andrei, esti cel mai minunat om dintre toti.

si aici (in ochiul meu drept) se vede iubirea, iar in zambetul meu (un pic mai jos) as vrea sa se vada fericirea care se datoreaza numai tie...

tot pe buzele mele as vrea sa se vada recunostinat pe care ti-o port pentru toate lucrurile frumoase pe care le faci pentru mine, pentru noi. E fotografia tipica pentru Andrei, de dragul lui Andrei, pentru sufletul lui Andrei...

Lectia de biologie

Blogul asta a avut o nastere artificiala, in vitro as putea spune. Este inceputul unui raspuns la nevoia noastra de a fi la o distanta milimetrica. The fact is that we are in it together. De la inceput pana la sfarsit. Cat de together suntem este relativ (un cercetator a reusit sa atinga o viteza mai mare decat viteza luminii, astfel infirmand teoria relativitatii a lui Einstein. Sau a reusit s-o extinda? Atunci putem vorbi despre o meta-relativitate, unde relativitatea de zi cu zi este relativa la altceva? ).

Dar suntem together exact acolo unde conteaza: in fiecare celula metafizica.

PS: Te veghez in mod constant...


Si aici Soseaua Mihai Bravu ... cu cele mai importante lucruri, incepand de sus:

Fapta Numarul 1

sunt aici. oricand vei vrea sa ma gasesti, voi fi aici, intr-o forma sau alta. Andrei