mesaj intr-o sticla, plutind in eter...

Am gasit urmatoarea depesa, datata 4 iunie 2007, la ora 11:31... Enjoy :)

In aeroportul din Bremen. Mai sunt 15 minute pana la imbarcare. Mi-e dor de tine, de vocea ta deja. Abia astept sa ajung la Bucuresti !!! Abia astept sa ajung la tine!

Lumea relaxata pe aici, mai toti cu maxim un bagaj, numai eu cu 2 bagaje de mana. Sunt rupt de oboseala, cu tot ajutorul lui Catalin pana la tren. oricum, de la gara pana la aerport, cam 100 de metri, m-am descurcat singur, insa cu chiu cu vai. Stii ca am zis data trecuta ca n-o sa mai calatoresc cu mai mult de 2 bagaje ? :D:D De data asta am 4 ;)) Genti, rucsacele, boccelutze, si tot felul de accesorii, sunt foarte aiurea de carat prin oras. Sper sa nu te superi ca vin asa, incarcat ca un magarush (:D) la tine. Vin sa te iau de mana! Vin sa stam impreuna!! Vin sa mancam pizza tinandu-ne de mana, sa ne uitam unul la celalalt pana adormi tu si atunci eu voi adormi fericit ca te-am vazut dormind calm. Sau poate va fi invers (e mai probabil sa fie asa :P).

Multumesc pentru telefonul matinal de astazi, mi-a prins bine :D Sunt imbracat smarty-casual, asa cum stim numai noi doi... Adidasii albi comozi, o camasa bleo cu un caroiaj alb scoasa din pantaloni si cravata cu Mickey Mouse. Blugii negri si geaca de iarna, fiindca n-au mai incaput in genti :P Si pe dedesubtul tuturor, un Andrei care vrea neaparat la Bucuresti. In cateva cuvinte, vin acasa.

Ieri am crezut ca nu mai termin cu curatenia. Am inceput de dimineata, am tot strans si am tot strans, si abia am reusit sa duc totul la subsol in timp util. N-am mai avut timp sa curat podeaua in baie, si a trebuit sa platesc pentru asta. La propriu :P Am facut febra musculara la picioare, de cate ori m-am dus pana la subsol si inapoi.

Mi-e soooooooooomn ... cred ca o sa ma intind oleaca in avionul asta de acum. Am dormit bine aseara, dar putin, si nu m-am saturat de somn. In curand incepe imbarcarea, o sa ma pregatesc, cu gandul la tine. Te sarut !! si te iubesc !!!

multe, intr-adevar

Prima saptamana de lucru a trecut ... 8-9 ore pe zi, de dimineata pana seara. Seara abia astept sa ajung acasa, s-o pot strange in brate pe ea, sa ne strangem de mana. Sa ne facem poze si amintiri impreuna, mergand in jurul blocului, aproape de casa ... sa pedalam din toate puterile pe Lacul Herastrau, departe de casa ... Sa mergem la cumparaturi, langa casa...

Sunt multe lucruri de facut in casa si afara ... Cumparaturi si retete noi, tarta cu frisca care nu iese de prima data, ustensile si substante pentru curatat pe jos si in toata casa, mai nou pliante pentru universitati pentru care vom gasi un loc pe birou (sunt destul de sigur ca vom gasi ... intr-un final :D)... Metroul, mtroul e un hot imens de timp! In fiecare zi imi ia cam o ora si jumatate sa ma duc la birou si sa ma intorc. Oamenii sunt obositi si fara chef in subteranul metropolei dimineata, si chiar mai mult seara.

In seara asta vine tata pentru o conferinta la Ploiesti, si o sa treaca si pe strada Mihaitza cel Viteaz :)) Sunt curios sa mai aflu noutati si chestii de la el, desi nu stiu daca va mai avea chef de vorba dupa 3-4 ore de condus intens. Sau poate ca vine cu trenul :D Cineva care se gandeste mult la ceilalti a venit in seara asta cu o idee faina, sa mergem la o pizza... Sa-i fac cinste lui tata cu o pizza de la PePe, un local genial aproape de obor. Sunt aproape sigur ca n-o sa accepte, dar totusi o sa-ncerc :d

Gata ziua de lucru !! E 6 ... Honeeeeeey, I'll be home soon !!

Prima saptamana de lucru a trecut ... 8-9 ore pe zi, de dimineata pana seara. Seara abia astept sa ajung acasa, s-o pot strange in brate pe ea, sa ne strangem de mana. Sa ne facem poze si amintiri impreuna, mergand in jurul blocului, aproape de casa ... sa pedalam din toate puterile pe Lacul Herastrau, departe de casa ... Sa mergem la cumparaturi, langa casa...

Sunt multe lucruri de facut in casa si afara ... Cumparaturi si retete noi, tarta cu frisca care nu iese de prima data, ustensile si substante pentru curatat pe jos si in toata casa, mai nou pliante pentru universitati pentru care vom gasi un loc pe birou (sunt destul de sigur ca vom gasi ... intr-un final :D)... Metroul, mtroul e un hot imens de timp! In fiecare zi imi ia cam o ora si jumatate sa ma duc la birou si sa ma intorc. Oamenii sunt obositi si fara chef in subteranul metropolei dimineata, si chiar mai mult seara.

In seara asta vine tata pentru o conferinta la Ploiesti, si o sa treaca si pe strada Mihaitza cel Viteaz :)) Sunt curios sa mai aflu noutati si chestii de la el, desi nu stiu daca va mai avea chef de vorba dupa 3-4 ore de condus intens. Sau poate ca vine cu trenul :D Cineva care se gandeste mult la ceilalti a venit in seara asta cu o idee faina, sa mergem la o pizza... Sa-i fac cinste lui tata cu o pizza de la PePe, un local genial aproape de obor. Sunt aproape sigur ca n-o sa accepte, dar totusi o sa-ncerc :d

ce multe...

... s-au petrecut de 2 saptamani, de cand nu am mai scris. Mi se pare ca e mai mult de doua sapt, de fapt cred ca nu e nici macar una si jumatate. Sindromul post-sesiune (uf, da, si pe mine ma afecteaza chestiile astea). Nu gasesc casa la Lyon... nu gasesc si pace!!! Unde sa ma duc? Sa dorm la "metro" sau la "tram T3"? Actele nu mai vin, Villemont nu mai raspunde. In schimb, raspunde Bristol, trimite pliante in mai putin de 4 zile si sunt faine

si o sa le completam

si poate o sa plecam.

E pace acasa, uneori stam de vorba pana noaptea tarziu, dimineata imi spui sa am grija de mine si de casa si pleci repede-repede... Raman si dorm pana tarziu, apoi inevitabil research-research-research.

Dimineata nu vorbeam deloc, si fiecare se gandea la SUA/Franta... si nu stiam. Tu iti imaginai o bicicleta cu care sa te duci la market sa iti iei chestii si sa gatesti, sa te intorci cu rucsacul si cu bicicleta. Eu visasem ca o sa stau in casa unor batrani senili care aveau baiat pe nume Fabien si visam cum Fabien ma ajuta sa scot din camera cam intunecoasa doua dintre cele 3 paturi

cu multe laturi

si multe canturi

Eram acolo, in Franta, cu mama, care ma ajuta sa caut locuinta si senilii ziceau ca acea camera cu nenumarate paturi e pt mama. Mie imi rezervau o camara. Mama a vorbit cu Fabien si a aranjat cu el. Acum, ca il povestesc in scris,

parca nici n-a fost in vis

ci aievea, ai fi zis

Spalam multe rufe si cautam oferte de trollere de calitate, mergem in cora si kaufland si luam multe chestii pentru casa, surpriza de dimineata de la safe way e mereu un iaurt cu alte fructe sau cu alt gust si iaurtul ala ma trezeste. Astazi planuim sa ne petrecem seara intr-un parc, citind, dar parca vad ca vom sporovai cu cartile pe genunchi...

In unele seri mergem la strand sa inotam, eu vorbesc despre O-zone si despre seful meu cool, Dan, tu despre Adobe si seful tau cool, Dragos. Apoi iarasi Pittsburgh si Lyon, Utrecht si Paris, Amsterdam, Bristol si Edinburgh. Pana nu vom ajunge acolo, nu ne vom putea opri din vorbit-vorbit-vorbit-vorbit intruna

pan' ne vede semiluna

si orbecaim spre casa

lumina din hol e una

si ne asezam la masa.

Am sarit in mijlocul Bucurestiului, fara coarda elastica, si am aterizat la etajul 9. On Cloud Number 9.



A fost odata ca niciodata o zi de 4 iunie ... atunci a inceput revederea, atunci a inceput vara noastra. De atunci au fost cateva zile pline... Am iesit la iarba verde din campusul Poli ... unde nimeni altcineva nu se mai intinde pe pamant :) Acolo am stat si am invatat :P




Boaba noastra verde de strugure este tot timpul in jur !

1. Avatar! Nu, in spate nu e o panza, ci un cer, unul dintre cerurile din seara aceea. Panzele suntem noi, aproape ca
uitasem. ;)

2. Un fel de dans, pe cand probam tinutele de Herastrau
duminica dupa-amiaza, ploua si batea soarele... Cu picioarele am construit o lume pe covor si apoi am fugit din ea cat mai aproape de primul lac :)

Noapte buna, copii !

Happy happe happy people...

Seara tarziu. Urmeaza One flew over the cuckoo's nest. O zi lunga, care se termina cu bine seara acasa. Cu noi doi. Intre timp, curcubeu si Herastrau aseara, apus care vorbeste de la sine, lume noua, Salvati Copiii, interviu Adobe, intalnire la Poli in campus, meditatii la Briana si Razvan in English, accident grav la metrou, o masa grozava pe seara facuta de fete si acum ... Noapte buna, copii ! :)

O vara promitatoare

In seara asta incepe vara pentru mine!! Pentru noi doi!! Cu Rapidul de 5:40 ajung de la Galati la Bucuresti, la etajul noua, On Cloud Number Nine... Mai mult de doua luni de stat impreuna, pe soseaua lui Mihaitza Curajosul ! Ne-am facut planuri multe pentru vara asta, multe si frumoase... Dragi cititori, le veti afla la momentul potrivit :)

Am avut parte de o primire minunata cand am coborat din avion. Multumita Ei. Era acolo, in primul rand, gata sa se arunce in bratele mele, o randunica ce m-a asteptat si de data asta. Trebuie sa va marturisesc ca imi venea sa arunc toate bagajele si sa fug cu ea, sa nu mai stiu nimic despre nimic. (Ca sa nu zic ca aveam bagaje cat pentru un batalion intreg de armata :D Cine-a spus ca numai femeile au haine multe, sa-mi trimita si mie un mesaj :P) Atatica mai aveam si ma faceam ca uit caruciorul imens in spatele meu. Stii, mi-am promis ca nu mai vin cu mai mult de 2 bagaje pe avion, fiindca e oribil sa le car. Ei bine, de data asta am venit cu 4. :(

Am gasit ieri noapte pe DC povesti. Daaa, povesti pentru copii! Povesti poate mai putin cunoscute ca Zana zorilor, Familia Chitz-Chitz, Dumbrava minunata, 20000 de leghe sub mari, Ciresarii. Povesti clasice, cum sunt Motanul Incaltat, Sindbad Marinarul, Capra cu trei iezi, D-ale lui Pacala :) Am inceput sa ascult Zana Zorilor cu urechile ciulite, si timp de o ora n-am mai facut nimic, eram prins in lumea Sfintei Duminici si a Imparatiei Zorilor. Toata lumea foloseste MP3 ca sa asculte muzica, ca asa-i modern. Imi place in special idea sa ascult povesti la calculator, povesti inregistrate de pe casete de moda veche. Are ceva special

In cateva ore vin acasa ! Andreea mi-a pregatit un raft special pentru hainele mele... O sa impartim acelasi dulap. Parca si vad cum o sa ne inghesuim amandoi dimineata, cand intarziem undeva, cum o sa mai aruncam haine in jur, cum o sa spalam cot la cot, cum vom face mancare amandoi. Desi eu nu prea stiu sa fac mancare (de ce oare? ;) imi place mult sa gatesc cu Andreiuta. Intr-un fel sau altul gasim mereu cum sa ne impartim ce-i de facut, si iese o super-bunatate ! Desi uneori cred ca poate ar iesi mai bun daca eu n-as respira aer la bucatarie in timp ce gatim. :D oricum ar fi, n-o las pe draga mea singura cu faina si uleiul si altele.

Examenul la GPS a trecut, iar acum urmeaza destule zile numai si numai pentru invatat. E uimitor cum atunci cand suntem impreuna, lucrurile au un mod magic de a se aranja perfect: putem sa invatam oriunde (de ex la Mac in Gara de Nord), sa ne distram impreuna, birocratia este neobisnuit de usoara, soarele straluceste mai puternic, vantul bate mai tare si totul e mai usor... It's magic !

Sa stam impreuna in oraselul mic, in Bremen, sa zburam si sa zburdam cu bicicletele noastre, sa ne uitam la apusul pastelat intinsi in iarba, sa alergam prin ploaia deasa si moale, sa traim acolo, vreau foarte mult asta :) Viata ar fi atat de simpla si frumoasa! Eu am vazut si partea singuratica a Bremenului, m-am plimbat de unul singur prin ploaie, am dormit de unul singur sub cerul inorat, gandindu-ma cat de frumos ar fi sa facem asta impreuna... Inca visez la asta. Si eu cred ... ca va fi minunat. Sigur, uneori, ne va fi greu, dar asa a fost dintotdeauna. Va fi frumoos !! Si eu cred ...

dupa o scurta revedere si un scurt "la revedere", vine-o lunga vedere

In prima seara, nu facusem de mancare... ce rusine! Dar ce buna a fost pizza in oras! Dupa saptamani si saptamani in care nu mai vorbisem aproape deloc cu cineva, seara tarziu am stat pe intuneric si mi-ai desenat cu degetul pe canapea apartamentul de trei camere din Bremen la care visezi pentru noi doi. Cam scump, e drept, am putea gasi si ceva mai mic, dar e fain de tot sa stai pe intuneric intr-o camera mica visand la o casa mare! Am vorbin despre graduate si undegraduate students, despre burse, tari si doctorate, despre cum am fost, ce am fost si ce am gandit de cand nu ne-am vazut, despre copii.

Cu tricourile cu IUB, vorbind despre IUB, visand la apartamentul de acolo, parca totul s-ar invarti in jurul Bremenului, micul nostru Paradis. Imi amintesc acum replica ta din clasa a 12-a: "Daca nu se poate in State, fie si la Bremen, numai in tara nu". Micul oras german, cu oameni de treaba si cu bun simt, cu un doctor bland, care are cabinetul in propria-i casa si la care tot timpul e coada in fata usii, cu autobuzele mai mult goale, cu trenurile care alearga ca niste mici fulgere de metal, cu casutele impodobite de Craciun inca din noiembrie, cu caini simpatici, cu lumini putine noaptea, cu Mall-ul fara pretentii, cu parcari de biciclete in fiecare coltisor al sau, cu muncitori care se opresc din lucru, daca te incurca de la traversatul strazii... Acolo mi-ar placea sa traiesc, ca continuam ce am inceput, sa predau studentilor veniti din toata lumea in campusul molatec, sa mergem la petreceri linistite cu muzica frumoasa si oameni care nu se imbata niciodata, sa dansam in Campus Green si sa exista pentru totdeauna campus Green, sa ne verificam corespondenta in subsol la IRC, sa ne dam in leaganul improvizat in copac, sa ne plimbam cu bicicletele, noi la 25 de ani, la 30, la 35, cu copii cu rotzi ajutatoare, la 45, la 60... Sa fie mereu green si mereu pace in micul nostru Paradis.

Poate e fiindca asa mi-am imaginat eu intotdeauna ca arata frumusetea, poate e fiindca vine dintr-o vreme scurta si fericita pe care am petrecut-o acolo, poate e fiindca acolo mi s-au intamplat unele dintre cele mai frumoase lucruri din viata mea de pana acum. Poate ca pentru tine visul nu e chiar asa de frumos... cu siguranta ai ajuns sa vezi si partea prozaica si mai putin placuta a IUB... dar eu cred...

la lampa... sa ne tinem de mana

Donkey zice "Are we there yet??" ... asta ma intreb si eu de cateva zile. Am experimentat in seara asta tehnici de infrumusetare, mi-am schimbat garderoba aproape complet, incep sa recapat the fuzz... Dupa spital si scoala, mi-am revenit greu de tot, am facut probleme in stanga si-n dreapta, am tunat si fulgerat. Ma simt mult mai linistita si mai sanatoasa de cateva zile incoace si n-o sa mai exagerez, de maine incolo, sper...

Pe patul de spital s-au trezit in mine si revelatii, si dureri noi, si tentatii, si lupte crancene. Noaptea nu puteam dormi, patul avea o groapa mare in mijloc, perna era prea subtire si avea laptopul sub ea, deci era tare. La 6:00 faceam injectia, la 6:15 trebuia sa tin poalele cearsafului ca sa se mature sub pat, la 7:30 incepea lumea sa misune pe holuri, la 8:00 cineva deschidea usa brusc si striga din fuga LA MASAAA! La 9:00 dimineata, in ultima zi, am auzit-o pe doctorita la capataiul meu "daca doarm, e bine". Am sarit din pat si am fugit la cabinet. Venise mai devreme decat ma asteptam... era totul bine, mi-a zis ca pot pleca acasa. Ce sfarseala pe drum, ce cal si ce urat era Bucurestiul pe drumul spre casa, singura, de la spital... Ce multe lucruri adunasem cu mine in numai 4-5 zile!

Apoi au venit dead-line-urile... si nu te-ai mai putut intelege cu mine. Ne-am certat zi dupa zi, de la orice, am fost geloasa, mofturoasa, obosita, plansa. N-aveam timp, nu mancam, nu dormeam, muream de frica sa nu pic, sa nu epasesc deadline-ul la erasmus, sa nu pierd ceva din cauza ca indraznisem sa ma imbolnavesc. Nimic, dar nimic altceva nu mai conta pentru mine. M-am dus la examene nepregatita, am copiat, invatam noaptea, alergam ziua. Si printre picaturi eram insuportabila cu tine si tacuta cu toti ceilalti. Da, dragi cititori (fiindca stiu ca sunteti multi), de asta nu am mai scris, nu aveam ce sa scriu, nu mi se intampla nimic, de fapt.

Astazi am facut o plimbare de duminca dupa-amiaza si o vizita unei rude. ce frumos a fost cu flori si prajituri si inghetata sa merg in vizita la o ruda! M-am simtit ca felix sima, numai ca ruda mea nu era ca giurgiuveanu... :)

Maine ne vom revedea, maine vin sa te astept, vin inaintea ta.... sa-ti ies in cale, sa ma conduci si prin viata asta, buna, rea, sa ma duci de mana pana la capat. Sa stam si sa ne privim pe canapeaua verde pana ne dor ochii si daca ne dor sa ne punem ochelari si daca ne dor si asa, sa inchidem ochii, ca oricum ne vedem. Si mai ales, mai ales SA NE TINEM DE MANA pe canapea, in bucatarie, la calculatoare, in somn, la scoala, la examen, la serviciu... in metrou, in safe-way, la suc, la pizza, in club, in parc, in barca, in hidrobicicleta, in tren, in masina, in balcon, pe fotoliu, pe plaja, in mare, pe stanca noastra, pe munte, in padure, in biserica, la teatru, la opera, la concert in aer liber, la biblioteca, in magazine de haine, in fatza aparatului foto, in gara, in aeroport, in Paris, in Lyon, in Bremen, in Pittsburgh, in Bucuresti, in Bulgaria (in satul vecin cu vama veche)....

Si mai ales sa ne tinem de mana...

Noapte buna