Despre Elvetia, pistrui, "Lumea"
Sambata in zori ne-am urcat in autobuzul care duce la gara... eram numai doua, dar ne doream foarte mult sa vedem Geneva... am pierdut primul tren, asa ca l-am luat pe al doilea, care ajungea in oras dupa pranz. Am pierdut vremea cu un "Le Monde" de 2,5 euro, editia de sambata, cu supliment pe care nu l-am citit si cu 4 pagini de stiri care au fost publicate in cursul saptamanii in New York Times... Stiri in engleza in Le Monde? Ce bizar... Bineintele, Raluca m-a acompaniat cu lunarul "Le Monde Diplomatique", parca mai putin de stanga decat cotidianul. Acuma am inteles de ce la facultate "Trebuie sa cititi Le Monde in fiecare zi" a fost primul lucru pe care l-am auzit de la profesori. Si de ce studentii manifesta mereu impotriva lui "Sarko" chiar in sanul universitatii, de ce se urca la catedra si iau microfonul si striga convulsiv in el, iar profesorul, impasibil, ii lasa sa isi faca numarul. La fel si marea masa a studentilor.
Un magazin de jucarii mi-a mers la suflet. L-am cunoscut pe Remy din Ratatouille la dimensiunea lui de 99 de franci, asa ca m-am multumit sa ma pozez cu el... La fel si cu o girafa mare si pufoasa, ca un Komm Zu Mir mult mai dezvoltat... Tot felul de obiecte cu Diddl si Diddlina (sau aici pt varianta francofona, cool). De fapt, era un Disney Store, cum am vazut si in Lyon, cu singura diferenta ca avea trei etaje... am spus in acelasi timp cu Raluca "N-o sa fac un copil pana n-o sa-i pot cumpara de aici absolut tot ce imi doresc" :))
Tot cautand lacul Evian, am dat peste adevaratul centru al orasului, cel comercial. Pe o raza de 500 m, am
gasit: Patek Philippe, Louis Vuitton, Chanel, Cartier, Rolex (doua! sic!) si nu mai tin minte cate altele. Destul de sufocant si intimidant pentru mine... ma gandesc si acum care o fi rostul... mai erau si urate, pe deasupra!
La gara Conivain din Geneva, muzica lautareasca... tigani romani cu acordeoane si viori, parca totusi ceva mai scuturati decat cei de la Gara de Nord... dintre cei care "s-au realizat". 5 franci (1,63 franci=1 euro) biletul de autobuz pentru toata ziua, 6 franci un covrig cu susan, 285 de franci o pereche de cizme, 3000 un ceas Rolex, 10 un meniu
MacDo. Pe asta din urma l-am si incercat... Cartofii trimiteau cu gandul la steagul Elvetiei. Erau insa facuti dintr-un fel de piure intarit, prajit.
Un parc mare de tot era aproape gol, sambata la ora 14:00... numai cativa copii si foarte multe flori. Am jucat sah la scala mare si m-am prefacut ca am reusit sa ii iau Ralucai re
gina alba. In rest, mi-am implinit visul de a ma da intr-un leagan facut dintr-o anvelopa de masina, m-am zabantuit in el pana erau gata-gata sa se rupa lanturile. Oameni pe jumatate morti sau macar lesinati strabateau parcul ala cu niste ochi morti sau macar albiciosi. Copiii nu tipau ca vor in leagan, mamele nu alergau dupa ei.
MacDo. Pe asta din urma l-am si incercat... Cartofii trimiteau cu gandul la steagul Elvetiei. Erau insa facuti dintr-un fel de piure intarit, prajit.Un parc mare de tot era aproape gol, sambata la ora 14:00... numai cativa copii si foarte multe flori. Am jucat sah la scala mare si m-am prefacut ca am reusit sa ii iau Ralucai re
gina alba. In rest, mi-am implinit visul de a ma da intr-un leagan facut dintr-o anvelopa de masina, m-am zabantuit in el pana erau gata-gata sa se rupa lanturile. Oameni pe jumatate morti sau macar lesinati strabateau parcul ala cu niste ochi morti sau macar albiciosi. Copiii nu tipau ca vor in leagan, mamele nu alergau dupa ei. Un targ de vechituri... peste asta am dat incercand sa gasim Palatul Natiunilor Unite. Haine vechi, obiecte vechi (sa ne intelegem, nu vechi in sensul de antice, deci valoroase... nu, doar vechi, roase de molii, carpite, scorojite), kitsch-kitsch-kitsch. Am dat peste un domn serios slab de tot si cu ochelari pe care l-am intrebat una si alta si cand ne-a spus ca nu vorbeste decat engleza am simtit caldura in suflet. Am ras in engleza (dupa cat timp?) si am glumit in engleza... mi-e mai apropiata decat franceza, acasa o foloseam mai mult, fiindca e amuzanta si usoara si, cumva, inofensiva.
Orasul vechi - dominat de ciocolaterii si terase. Un baton de ciocolata mic de tot, la numai 2 franci, avea alune raspandite peste tot, dar atat de sfaramate, incat nu simteai decat amarul de cacao. Papilele mele nu stiau ca e ciocolata elvetiana si mi-au zis-o pe de-a dreptul "E naspa, ma, vrem Snickers!" "Ce stiti voi, incultelor, le-am zis, luati de aici ca nu se stie cand mai puneti voi mana pe asa ceva..." Nimic deosebit, deci.
Suveniruri: steagul Elvetiei, vaci mov (din portelan sau plush), tricouri cu steagul, talangi impodobite cu motive nationale, pt gatul vacilor, cani cu vaci, vederi cu lacul Evian, haine si genti peruane (???), cutii de ciocolata. In afara de asta, orice obiect pe care se poate imprima steagul Elvetiei (lingurite, pixuri, farfurii).
Un magazin de jucarii mi-a mers la suflet. L-am cunoscut pe Remy din Ratatouille la dimensiunea lui de 99 de franci, asa ca m-am multumit sa ma pozez cu el... La fel si cu o girafa mare si pufoasa, ca un Komm Zu Mir mult mai dezvoltat... Tot felul de obiecte cu Diddl si Diddlina (sau aici pt varianta francofona, cool). De fapt, era un Disney Store, cum am vazut si in Lyon, cu singura diferenta ca avea trei etaje... am spus in acelasi timp cu Raluca "N-o sa fac un copil pana n-o sa-i pot cumpara de aici absolut tot ce imi doresc" :))
La colt de strada, peste tot, chioscuri cu Marrons Chauds (castane calde)... probabil o alta traditie elvetiana.
Tot cautand lacul Evian, am dat peste adevaratul centru al orasului, cel comercial. Pe o raza de 500 m, am
gasit: Patek Philippe, Louis Vuitton, Chanel, Cartier, Rolex (doua! sic!) si nu mai tin minte cate altele. Destul de sufocant si intimidant pentru mine... ma gandesc si acum care o fi rostul... mai erau si urate, pe deasupra!Lacul nu e de o frumusete epatanta, dar e uimitor de limpede si, daca te gandesti la cat de mult platesti in Romania pentru o sticla de apa extrasa de acolo, te intrebi de ce nu ti-ai luat bidoanele de cate 5 litri dupa tine... Frumoase, in schimb
, deosebit de frumoase sunt lebedele, cum n-am vazut mai albe, cum nu exista mai albe, cred... Se adunasera toate la gura podului, dar nu se inghionteau ca ratzele, gastele, vrabiile, ci, discret, culegeau mancarea din apa cu indiferenta suverana sau indepartau de langa bucatica de paine o adversara nedorita. Acesta din urma parea un gest aproape politic la pasarile astea cu ciocul pe sus. Printre ele, cateva neelegante ratze care, evident, se simt prost "imbracate" si needucate. Eh! Lebede elvetiene! Niste fanfaroane!
, deosebit de frumoase sunt lebedele, cum n-am vazut mai albe, cum nu exista mai albe, cred... Se adunasera toate la gura podului, dar nu se inghionteau ca ratzele, gastele, vrabiile, ci, discret, culegeau mancarea din apa cu indiferenta suverana sau indepartau de langa bucatica de paine o adversara nedorita. Acesta din urma parea un gest aproape politic la pasarile astea cu ciocul pe sus. Printre ele, cateva neelegante ratze care, evident, se simt prost "imbracate" si needucate. Eh! Lebede elvetiene! Niste fanfaroane!In final, am ajuns acolo unde ne dorisem toata ziua sa ajungem: LA ONU!! Pe Ralu, care face stiinte politice, o inteleg, dar eu?? Mie cred, insa, ca mi-a dat ghes Komm Zu Mir, care, cum s-a vazut in fata Natiunilor U
nite, a si simtit nevoia sa ia toata pacea lumii pe umerii lui. L-am agatat acolo unde si-a dorit sa stea agatat si am fost multumita si cu poza la zid (probabil clasica in locul acela), daca ore de vizita nu mai erau, numai sa plec odata din orasul acela!
nite, a si simtit nevoia sa ia toata pacea lumii pe umerii lui. L-am agatat acolo unde si-a dorit sa stea agatat si am fost multumita si cu poza la zid (probabil clasica in locul acela), daca ore de vizita nu mai erau, numai sa plec odata din orasul acela!In trenul spre casa eram, totusi, incantate, obosite... pe undeva bucuroase ca am facut-o si p-asta! Am cantat in soapta si am dansat asezate pe scaun. Ne-au ramas intacte biletele Geneva-Lyon, n-a fost control, deci poate mai mergem candva... si ma imtreb care societate de cai ferate va fi pacalita? Cea elvetiana sau ca franceza? Mi-ar placea sa fie prima... ca au de unde!
Marti in tramvai urca un grup enorm de copii care incep sa joace prinselea... pareau neinsotiti si complet scapati de sub control... radeau si alergau ca niste maimutzele... unul citea, era inalt si purta niste ochelari foarte mari, se simtea superior. O negresa mica repeta un dans si doi pushti albi incercau sa o imite. Dupa nici 3 statii, aud o voce de doamna invatatoare ca ii pune sa se incoloneze si sa coboare. Se cumintesc brusc si in cateva secunde se aseaza cate doi pana ce umplu peronul statiei. "Estelle" (asa am botezat-o in imaginatie) nu are mai mult de 9 ani. E imbracata in culori pale, delicate (bej si roz), e roscata si pistruiata si are o coada lejera. se tine cu mainile de bretelele de la rucsac... apoi le impreuneaza in fata. E cuminte. Peste nici o secunda, ma priveste si ea si ne zambim... Invatatoarea o tine stras de umar, fiindca tramvaiul a pornit, dar ea se apleaca cat poate si ne zambim in continuare. Parca toti pistruii i se urca in varful nasului si ai pometilor cand zambeste...
