pe fuga ...

O zi noua, o saptamana noua, o alta luna de cealalta parte a oceanului ... Soarele parca straluceste mai puternic astazi, iar cerul lin parca ma invita sa-l escaladez. Totusi, mi-e dor. Cele multe diferente culturale, socante la inceput, s-au obisnuit cu vederea unui european, si eu m-am obisnuit cu toate ele. Daca la inceput refuzam sa traversez in diagonala intr-o intersectie in cruce (atunci cand toate semafoarele masinilor indica rosu), acum fac asta cu cea mai mare nonsalanta.

Merg pe strada si ma gandesc la Andreea, la sufletelul meu drag. Ma duc la universitate, ma gandesc la ea. Vin de la universitate, ma gandesc la ea. Tot timpul ma gandesc la ea. Sigur, mai fac si teme din cand in cand si ma mai si duc la cursuri, iar atunci trebuie sa fiu atent. Dar ma gandesc la Ea.

Am dat peste un citat ieri: "Sa studiezi in strainatate este cea mai aleasa educatie, dar si un mod sigur de a nu mai fi linistit." Coboara noapte dupa noapte peste apartamente si ocean si camerele de camin, si imi vine greu ca seara sa ma intind in patul mare si gol, si sa ma relaxez. Sa renunt la toate gandurile care-mi alearga prin minte, ce ar trebui sa mai fac, cum va fi ziua de maine, cand trebuie sa aplicam la master, ce documente mai am de facut, oare am mancare maine?

Trebuie sa ma duc din nou la facultate acum, sa imi rezolv nelamuririle in legatura cu o tema pentru maine. Pe drum, ma pregatesc pentru un Craciun en Francais cu Michel Thomas, ascultand lectii de franceza la mp3Player... Je dois aller !