Urmuz la Uz
Nu numai pentru sonoritatea sa asemanatoare, ci si pentru caracterul sau ciudat, numele acestui rau imi ramane in minte ca o realitate suprarealista. Nu am vazut raul in sine weeke-dn-ul acesta, am vazut "valea sa", a durat 15 minute si s-a petrecut de sus... Erau un baraj, un lac de acumulare, multi copaci, o panta mare de tot pana jos... dar raul, raul Uz? Ca masa suspendata a lui Urmuz... vedeti? :D Nu se afla, dar exista.
Sunt la locul meu de practica, la RADOR, scriu, traduc, tot universul meu se "frantuzeste" incet-incet. E placut. In fata mea, ceasuri: La washington DC este 9:05, la Londra este 13:10, la Paris 15:07, la Bucuresti 16:07, la Moscova, 17:07, iar la Tokyo 22:07. Multi oameni intr-o sala mare, totusi liniste.
Slanic Moldova sambata - baie imbracata intr-un rau care m-a murdarit toata de rugina de la pietre. Cu picioarele goale in rau, pe pietrele alunecoase, in pietris, in rumegus, in nisip...
Salina Tg. Ocna sambata - 12-13 grade si tremurat, o biserica sculptata in sare, o scrumiera sculptata in sare, un muzeu sculptat in sare, pereti cu gust bun de salata de rosii (fara rosii:), plimbare pe langa pereti, autobuzul nebun in subteran...
La Liliana sambata - foto cum ea o multe pe Vinerica :)... Andrei n-a mai vazut niciodata o Vinerica fiind mulsa, nici o Dumana, nici o Joiana... nimic nimic... Laptele Lilianei e spumos si alb de tot, floricelele de porumb sunt moi, la fel si gazonul din curte, copiii simpatici (Ionut seamana cu Pistruiatul).
Satul Sarata duminica - ups and downs in apa plina de sulf...
Duminica noaptea in tren, ajungem inapoi in Bucuresti la 6 dimineata, in zori dormim chirchiti pe banchete... somn la intamplare odata ajunsi acasa si ziua a inceput ca una normala... pe la 8-9...:)
All in all, am vazut mult, am simtit mult, am fost fericiti. Multumim, mama... :)
