Sunday, June 3, 2007

la lampa... sa ne tinem de mana


Donkey zice "Are we there yet??" ... asta ma intreb si eu de cateva zile. Am experimentat in seara asta tehnici de infrumusetare, mi-am schimbat garderoba aproape complet, incep sa recapat the fuzz... Dupa spital si scoala, mi-am revenit greu de tot, am facut probleme in stanga si-n dreapta, am tunat si fulgerat. Ma simt mult mai linistita si mai sanatoasa de cateva zile incoace si n-o sa mai exagerez, de maine incolo, sper...



Pe patul de spital s-au trezit in mine si revelatii, si dureri noi, si tentatii, si lupte crancene. Noaptea nu puteam dormi, patul avea o groapa mare in mijloc, perna era prea subtire si avea laptopul sub ea, deci era tare. La 6:00 faceam injectia, la 6:15 trebuia sa tin poalele cearsafului ca sa se mature sub pat, la 7:30 incepea lumea sa misune pe holuri, la 8:00 cineva deschidea usa brusc si striga din fuga LA MASAAA! La 9:00 dimineata, in ultima zi, am auzit-o pe doctorita la capataiul meu "daca doarm, e bine". Am sarit din pat si am fugit la cabinet. Venise mai devreme decat ma asteptam... era totul bine, mi-a zis ca pot pleca acasa. Ce sfarseala pe drum, ce cal si ce urat era Bucurestiul pe drumul spre casa, singura, de la spital... Ce multe lucruri adunasem cu mine in numai 4-5 zile!

Apoi au venit dead-line-urile... si nu te-ai mai putut intelege cu mine. Ne-am certat zi dupa zi, de la orice, am fost geloasa, mofturoasa, obosita, plansa. N-aveam timp, nu mancam, nu dormeam, muream de frica sa nu pic, sa nu epasesc deadline-ul la erasmus, sa nu pierd ceva din cauza ca indraznisem sa ma imbolnavesc. Nimic, dar nimic altceva nu mai conta pentru mine. M-am dus la examene nepregatita, am copiat, invatam noaptea, alergam ziua. Si printre picaturi eram insuportabila cu tine si tacuta cu toti ceilalti. Da, dragi cititori (fiindca stiu ca sunteti multi), de asta nu am mai scris, nu aveam ce sa scriu, nu mi se intampla nimic, de fapt.

Astazi am facut o plimbare de duminca dupa-amiaza si o vizita unei rude. ce frumos a fost cu flori si prajituri si inghetata sa merg in vizita la o ruda! M-am simtit ca felix sima, numai ca ruda mea nu era ca giurgiuveanu... :)

Maine ne vom revedea, maine vin sa te astept, vin inaintea ta.... sa-ti ies in cale, sa ma conduci si prin viata asta, buna, rea, sa ma duci de mana pana la capat. Sa stam si sa ne privim pe canapeaua verde pana ne dor ochii si daca ne dor sa ne punem ochelari si daca ne dor si asa, sa inchidem ochii, ca oricum ne vedem. Si mai ales, mai ales SA NE TINEM DE MANA pe canapea, in bucatarie, la calculatoare, in somn, la scoala, la examen, la serviciu... in metrou, in safe-way, la suc, la pizza, in club, in parc, in barca, in hidrobicicleta, in tren, in masina, in balcon, pe fotoliu, pe plaja, in mare, pe stanca noastra, pe munte, in padure, in biserica, la teatru, la opera, la concert in aer liber, la biblioteca, in magazine de haine, in fatza aparatului foto, in gara, in aeroport, in Paris, in Lyon, in Bremen, in Pittsburgh, in Bucuresti, in Bulgaria (in satul vecin cu vama veche)....

Si mai ales sa ne tinem de mana...

Noapte buna