Wednesday, June 27, 2007

ce multe...



... s-au petrecut de 2 saptamani, de cand nu am mai scris. Mi se pare ca e mai mult de doua sapt, de fapt cred ca nu e nici macar una si jumatate. Sindromul post-sesiune (uf, da, si pe mine ma afecteaza chestiile astea). Nu gasesc casa la Lyon... nu gasesc si pace!!! Unde sa ma duc? Sa dorm la "metro" sau la "tram T3"? Actele nu mai vin, Villemont nu mai raspunde. In schimb, raspunde Bristol, trimite pliante in mai putin de 4 zile si sunt faine



si o sa le completam


si poate o sa plecam.



E pace acasa, uneori stam de vorba pana noaptea tarziu, dimineata imi spui sa am grija de mine si de casa si pleci repede-repede... Raman si dorm pana tarziu, apoi inevitabil research-research-research.

Dimineata nu vorbeam deloc, si fiecare se gandea la SUA/Franta... si nu stiam. Tu iti imaginai o bicicleta cu care sa te duci la market sa iti iei chestii si sa gatesti, sa te intorci cu rucsacul si cu bicicleta. Eu visasem ca o sa stau in casa unor batrani senili care aveau baiat pe nume Fabien si visam cum Fabien ma ajuta sa scot din camera cam intunecoasa doua dintre cele 3 paturi


cu multe laturi


si multe canturi


Eram acolo, in Franta, cu mama, care ma ajuta sa caut locuinta si senilii ziceau ca acea camera cu nenumarate paturi e pt mama. Mie imi rezervau o camara. Mama a vorbit cu Fabien si a aranjat cu el. Acum, ca il povestesc in scris,

parca nici n-a fost in vis


ci aievea, ai fi zis


Spalam multe rufe si cautam oferte de trollere de calitate, mergem in cora si kaufland si luam multe chestii pentru casa, surpriza de dimineata de la safe way e mereu un iaurt cu alte fructe sau cu alt gust si iaurtul ala ma trezeste. Astazi planuim sa ne petrecem seara intr-un parc, citind, dar parca vad ca vom sporovai cu cartile pe genunchi...


In unele seri mergem la strand sa inotam, eu vorbesc despre O-zone si despre seful meu cool, Dan, tu despre Adobe si seful tau cool, Dragos. Apoi iarasi Pittsburgh si Lyon, Utrecht si Paris, Amsterdam, Bristol si Edinburgh. Pana nu vom ajunge acolo, nu ne vom putea opri din vorbit-vorbit-vorbit-vorbit intruna

pan' ne vede semiluna

si orbecaim spre casa

lumina din hol e una

si ne asezam la masa.